dragoste non-mainstream

 „Ierburi sălbatice”, această ultimă peliculă inclasabilă a lui Alain Resnais, ne convinge că tinereţea spiritului şi pofta ludică i-au rămas nediminuate regizorului francez. Adaptare după un roman de Christian Gailly, filmul e anarhic şi mereu pregătit s-o ia în direcţii neobişnuite, din ce în ce mai aiuritoare.Primele imagini din ultimul film al lui Alain Resnais, „Ierburi sălbatice" ne arată smocuri de iarbă de un verde isteric care îşi fac loc prin crăpăturile asfaltului. Probabil că cineastul le-a vrut o metaforă a amorului nebun ce înfloreşte în cele mai stranii şi mai ostile împrejurări. Eu am văzut aceste fire de iarbă ca reprezentând acele pelicule rare, care reuşeşc, ca prin miracol, să facă o breşă în entertainmentul de vară, anost, blockbusterizat (Independenţa Film se dovedeşte a fi unul dintre distribuitorii cei mai fertili în oferte europene şi non-mainstream).Resnais e mai vechi ca filmul sonor (88 de ani) şi nu mai trebuie să mai dovedească nimic nimănui - a intrat deja în legendă, chiar şi numai pentru documentarul istoric despre Holocaust, „Nuit et Brouillard", sau pentru clasicele „Hiroshima Mon Amour" sau „L'année dernière à Marienbad". Şi, totuşi, această ultimă peliculă stranie şi, din nou, inclasabilă ne convinge că tinereţea spiritului şi pofta ludică i-au rămas nediminuate. Ca şi alte trip-uri vizuale recente ale maestrului, se priveşte cu o mirare şi o intrigare crescânde şi, de la un punct, cu ameţeală.